… cu un aşa-zis mecanic moto.
În octombrie anul trecut mi-am cumpărat o motocicletă. Am fost la proprietar, în Vâlcea, am făcut câteva ture cu ea, părea ok, am luat-o. 1900 EUR. Eu încă n-aveam permis pentru A (făceam şcoala pe vremea aia), aşa că am fost cu un prieten motociclist şi la întoarcere a adus-o el, iar eu din urma lui, cu maşina. Pe autostradă l-am pierdut – i-a dat 170 şi s-a dus; m-a aşteptat la intrarea în Bucureşti. Eram tare bucuros.
La primul semafor s-a aprins becul de la temperatura lichidului de răcire. Dupa 50 de metri s-a stins, dar s-a aprins din nou la următorul semafor.
În fine; am ajuns acasă şi am lăsat motorul în faţa blocului. Am terminat şcoala, am luat examenul, apoi permisul, apoi am făcut eu vreo 300-400 de kilometri cu ea prin oraş. Becul ala continua să se aprindă. Ce-i drept, mai rar (dar începuse să fie frig, deja).
Am vorbit cu un mecanic care (zicea el) mânca motociclete pe pâine la micul dejun. I-am dus motorul în noiembrie. Vreo 3 luni nu s-a întâmplat nimic, dar nu eram îngrijorat fiindcă oricum era iarnă, n-aveam unde să o duc, etc, şi mi-a convenit varianta asta.
Pe la 1 martie s-a apucat de ea. Prima problemă: unul din prezoanele care ţin cele doua jumătăţi ale blocului motor era LIPIT cu Loctite (ăsta e un fel de lipici pentru metal). Şi de-aici a început distracţia. Pe lângă faptul că motocicleta avea într-adevăr probleme ascunse, am avut ghinionul să nimeresc peste un nepriceput care mi-a făcut capul mare cu tot felul de căcaturi de probleme minore pe care le prezenta de parcă repara o navetă spaţială (până şi pentru schimbatul unor garnituri părea că merită o medalie).
În fiecare săptămână avea loc aceeaşi discuţie: Când e gata? păi să vezi, sâmbătă. Apoi, din nou, sâmbătă. Şi apoi iarăşi sâmbătă. Şi tot aşa.
Pe la jumătatea lui aprilie m-au lăsat nervii şi am început să caut alternative: dom’ne, uite, orice soluţie e mai bună decât ce am acum. Dacă nu poţi să o faci, nu-i nici o problemă, o iau şi o duc în altă parte. Nu, cum să faci aşa ceva? eu n-am dat nici un motor înapoi până acum, o fac. Şi când e gata? Păi am comandat nişte piese din Anglia şi durează 10 zile. etc. Numai căcaturi.
M-am înarmat cu toată răbdarea pe care o aveam şi am aşteptat. Şi ieri primesc mail: au venit alea, dar mai e ceva – am găsit găuri în membranele de la carburator. Moment în care mie mi s-a rupt filmul. Carburatorul ăla trebuia să fie gata din martie. Dar pe el l-a durut undeva – nici măcar nu s-a uitat.
Una peste alta, toată distracţia m-a costat până acum vreo 1500 de euro. Păi… puii mei, cu 3400 de euro îmi luam un super-motor cu banul jos. Şi ce am acum? un portbagaj plin cu piese, carene, şuruburi, chestii lipsă, etc, etc, etc, fiindcă m-au lăsat nervii şi m-am dus ieri şi am luat motocicleta în pungă, aşa cum era. Am dus-o în altă parte, unde (sper) să mi-o termine ăia (alţi bani, altă distracţie).
Oricum, ăştia unde am dus-o au zis că o desfac şi verifică totul. Şi să dea dracu’ să găsesc ceva în neregulă, ca n-o să fie bine. La câtă frustrare am strâns în ultimele 3 luni, ceva o să se rupă pe undeva. Nu ştiu încă ce, dar printre opţiuni se numără muşchiul cardiac (al meu) sau o piramidă nazală (a altcuiva).
Şi apoi îi dau foc şi mă duc să-mi cumpăr un motor DIN MAGAZIN, că de lăbari sunt sătul.
