Mongolii erau dați naibii acum vreo 800 de ani. Mai întâi i-au caftit bine pe chinezi. Când au terminat, drumurile spre Beijing erau unsuroase de grăsime umană și atmosfera era plină de fum ca în Mordor. Împăratul chinez a fugit și și-a mutat capitala mai la sud.  N-a apucat să se acomodeze, totuși – unul din generali l-a ucis și a creat un precedent de nepotism – mai exact l-a pus pe un nepot de-al lui să fie împărat. 20 de ani mai târziu nepotul ăsta s-a gândit că ar fi cazul să rezolve problema și i-a atacat pe mongoli, care acum stateau bine-mersi în Beijing și le dădeau cu tifla. Rezultatul a fost dezastruos pentru chinezi.

Cum ziceam, erau dați naibii. Ghenghis Han murise între timp, dar sămânța de războinic rămăsese în ei. Și s-au gândit să se extindă spre vest. Deh, fetele erau mai frumoase acolo. Și vitele mai grase.

Până la 1300 mongolii avuseseră câteva întâlniri cu Yersinia pestis. AKA ciuma bubonică. Sau – un nume MULT mai interesant – Black Death. Bacteria asta se retrăsese la țară, la dracu-n praznic, în Asia Centrală, până când mongolii, în drumurile lor, au reușit să se intersecteze cu traseul de migrare a unor rozătoare care erau purtătorii păduchilor care erau la rândul lor purtătorii bacteriei.

Până au ajuns la Caffa (azi se numeste Feodosija, în Ucraina, port la Marea Neagră), mongolii cădeau pe capete. În 1346 au asediat orașul Caffa, dar fiind puțini și măcinați de ciumă, iar orașul fiind bine apărat și fără probleme de alimentare cu apă/papa bun, mongolii au avut, ca să mă exprim așa, ”un succes limitat”. Adică zero. Mai mult, orașul fiind port la Marea Neagră și mongolii atacând dinspre uscat, în port era veselie.

Și acum vine titlul acestui articol în discuție. Prima armă de distrugere în masă au fost mongolii ÎNȘIȘI. Și asta fiindcă le-a venit ideea să încarce cadavrele morților de ciumă în catapulte și să le arunce peste zid, sperând să-i îmbolnăvească pe cei dinăuntru.

Ceea ce au și reușit. Când locuitorii mai înstăriți au văzut ce se întâmplă s-au îmbarcat și au fugit în toate părțile. Mai ales în alte porturi europene. Până au ajuns acolo, bacteria dăduse petrecere pe nave și pasagerii pocneau ca păstăile.

În 1346 populația Europei era de aproximativ 450 de milioane. 4 ani mai târziu, în 1350, 30% se duseseră – adică vreo 150 de milioane. Prin comparație, bomba de la Hiroshima a avut cam 80.000 – 140.000 de victime (depinde pe cine întrebi). Aia de la Nagasaki vreo 70.000.

Mongolii secolului al XIV-lea au fost de 6-7 ori mai mortali decât cele două bombe care au pus capăt celui de-al doilea război mondial, în secolul XX. Ba chiar au făcut mai multe victime decât cele două războaie mondiale la un loc. Omenirea a avut nevoie de 150 de ani ca să-și revină, cei care au supraviețuit au rămas schimbați pentru totdeauna iar societatea de după Black Death a fost germenul din care a rezultat societatea modernă, așa cum o știm acum.

Acum gândește-te, cititorule, că ești, într-un fel, rezultatul unor mongoli care erau buni la două lucruri: să ucidă și să jefuiască.