Bănuiesc că aţi văzut Wall-E. Dacă nu, fuga urgent la cinema fiindcă merită văzut. Un roboţel simpatic care trezeşte empatia spectatorului fiindcă e singur pe o planetă. Şi calităţile umane cu care l-au înzestrat desenatorii (tenacitatea de care dă dovadă, lentile care-i dau un aspect uman şi nişte „sprâncene” care îi subliniază stările de spirit) te fac adeseori să simţi că-ţi vine să-l iei în braţe şi să-l strângi la piept, spunându-i „Ştiu că-ţi este greu, dar uite, sunt aici să te ajut şi o să fie bine.”

Wall-E există în realitate. Îl cheamă „Spirit” şi este unul din cei doi roboţei de cercetare lansaţi către Marte în 2003 (fratele său geamăn se numeşte „Opportunity” şi a aterizat pe cealaltă parte a planetei). Spirit a fost proiectat să supravieţuiască 90 de zile şi să se deplaseze 1 km, pentru a analiza solul şi să trimită către bază informaţiile obţinute.

Contrar tuturor aşteptărilor Spirit a funcţionat de 21 de ori mai mult (peste 6 ani)  şi a călătorit aproape 8 kilometri (incluzând şi o pantă de 30 de grade, pentru care ai nevoie de un 4×4), având drept sursă de energie doar cele 4 panouri solare de care dispune. A trimis către casă mai mult de 125000 de poze (de la poze de ansamblu până la poze microscopice ale interiorului rocilor pe care le-a spart, în prealabil). Un mic Hercule cu 6 roţi.

5 ani de singurătate

În martie 2006 una din roţile din faţă s-a blocat. Roboţelul era şchiop 🙁 . Ştiţi ce-au făcut? L-au pus să meargă cu spatele, ca să tragă roata după el, în loc să împingă în ea. Şi pentru că roata a săpat un şanţ în sol, au văzut ca sub praful marţian se ascunde un strat galben şi compact de dioxid de siliciu (materie primă în fabricarea sticlei), lucru pe care nu-l anticipaseră.

Spirit a reuşit să urce un deal cu o roată blocată şi a făcut poze de sus:

Nice view, neh?

Singura sursă de alimentare sunt panourile solare. Din păcate praful se depune şi Spirit a avut de luptat cu toate problemele având din ce în ce mai puţină energie.

În 2009 Spirit a rămas blocat într-o zonă cu sol foarte afânat. Cei de la sol au construit o cameră care reproducea condiţiile de acolo şi au făcut sute de încercări şi teste pentru a obţine traseul de deblocare cu minimum de energie (bietul Spirit era la limită şi roata blocată nu-l ajuta deloc). Încercările au continuat până în ianuarie 2010, când NASA a anunţat că Spirit este blocat definitiv şi că va continua cercetările ca platformă staţionară.

Se apropia a patra iarnă marţiană. În timpul iernii (în jur de -50 de grade Celsius) roboţelul trecea în stand-by şi aştepta cu stoicism să apară din nou soarele şi să-i încarce bateriile. În 22 martie 2010 comunicaţia cu Spirit s-a întrerupt. Echipa de la sol a încercat să ia legătura cu Spirit în primăvară, dar Spirit a rămas tăcut. Eforturile au continuat până în 24 mai 2011, când a fost trimisă ultima comandă.

Pe 25 mai (acum 2 săptămâni), echipa a anunţat oficial că Spirit a adormit şi nu se mai trezeşte. 🙁 În ultimul an toată lumea s-a simţit de parcă veghea lângă patul unui prieten drag, aflat în comă. Ţi se rupe inima.

Wake up, little buddy!!! wake up, please!

Managerul de proiect (John Callas) şi-a luat rămas bun de la Spirit cu un mesaj înduioşător, plin de tristeţe dar şi de speranţă, pe care îl traduc mai jos (pentru ei, Spirit era o „ea”):

Dragă echipă

Noaptea trecută, după miezul nopţii, a fost trimisă ultima comandă de recuperare către Spirit. Ar fi prea puţin spus dacă am zice că a fost un moment solemn. Nu am mai primit nici un răspuns de la ea din data de 22 martie 2010, când se pregătea să intre în cea de-a patra iarnă marţiană. În locaţia Gusev de pe Marte e tăcere.

Trebuie să ne amintim că suntem aici pentru că am făcut ceea ce am promis că vom  face – să trimitem roboţii să exploreze. Cu Spirit am făcut nu numai asta, ci mult mai mult.

Spirit a fost proiectată pentru o misiune de 3 luni şi o călătorie de 1 kilometru. În realitate a rezistat 6 ani şi a parcurs 7.7 km, trimiţând peste 124.000 de imagini. Importat nu este cât a rezistat, ci cât a explorat şi câte descoperiri a făcut.

Ea este un roboţel care a avut de înfruntat dificultăţi continue şi a trebuit să lupte pentru fiecare descoperire. Nimic nu a venit uşor pentru Spirit. Imediat după aterizare a avut o problemă cu memoria flash, care i-a pus în pericol însăşi existenţa. Marte i-a jucat feste din prima zi, pentru că ceea ce păreau a fi sedimente de pe fundul unui fost lac, în locaţia Gusev, s-a dovedit a fi un câmp cu roci vulcanice până la orizont, aşa că Spirit a fost nevoită să ocolească mult în încercarea de a ajunge la dealurile Columbia.

Depăşind cu mult durata programată de viaţă şi distanţa programată pentru a fi parcursă, Spirit s-a zbătut să ajungă la dealurile Columbia, făcând alpinism marţian, lucru pe care nu a fost niciodată proiectată să-l facă. Spirit a găsit şi a trimis acasă dovezi că pe Marte a existat apă, apoi a descoperit carbonaţi.

Pentru Spirit a fost mai dificil decât pentru Opportunity. Iernile sunt mai friguroase şi mai întunecoase. În Gusev este mai mult praf decât în Meridiani. Spirit a avut tot timpul probleme cu stratul de praf care se depunea pe panourile solare, din ce în ce mai gros. Fiecare iarnă era mai dificilă decât precedenta.

În al doilea an, când terminase de traversat dealurile Columbia, Spirit s-a lovit de o problemă foarte serioasă – roata din dreapta faţă s-a blocat. Spirit a trebuit să înveţe cum să meargă cu doar 5 roţi, mergând în majoritatea timpului cu spatele, trăgând roata blocată după ea. Şi din acest accident dramatic, Spirit a făcut cea mai importantă descoperire a misiunii. Când Marte i-a dat lămâi, Spirit a făcut limonadă.

Toate iernile au fost grele pentru Spirit. Dar cu stratul de praf acumulat şi roata blocată, care îi limita mişcările, Spirit nu avea opţiuni de supravieţuire pentru cea de-a patra iarnă, aşa că am încercat să o trimitem spre sud, într-o ultimă misiune de cercetare ştiinţifică. Dar drumul către locaţia respectivă – la deal către Home Plate – nu era accesibil. Am trecut la planul B –  să ocolim prin nord-est. Nici acest drum nu era acessibil, aşa că am rămas cu ultima şi cea mai riscantă variantă – să ocolim prin vest.

Spirit, cu cele 5 roţi ale sale, a rămas blocată într-o zonă de material afânat. Până şi acest eveniment nefericit s-a dovedit a fi o descoperire ştiinţifică. Am încercat să o deblocăm dar n-am mai avut timp din cauza iernii şi a defectării a încă unei roţi.

Pentru că nu am putut să o înclinăm spre Soare şi fiindcă panourile erau pline de praf, Spirit a rămas fără energie, descoperită în faţa frigului năprasnic din iarna marţiană. Exista o speranţă că ar putea supravieţui şi să se trezească în primăvară dar lipsa oricărui răspuns după mai mult de 1200 de comenzi de recuperare trimise ne face să credem că Spirit a adormit pentru totdeauna.

Dar să ne aducem aminte aventura pe care am avut-o. Spirit a urcat munţi, a supravieţuit furtunilor de praf, a trecut prin 3 ierni cumplite şi întunecate şi a făcut unele dintre cele mai spectaculoase descoperiri de pe Marte. Ea ne-a spus că Marte a fost odinioară ca Pământul. Au existat apă şi izvoare termale – lucruri care ar fi putut permite existenţa vieţii. Spirit ne-a oferit fundaţia pentru a explora Planeta Roşie în continuare şi de a ne înţelege pe noi înşine şi locul nostru în Univers.

Dar pe lângă descoperirile ştiinţifice pe care Spirit ni le-a dat în viaţa ei lungă si productivă de roboţel, ne-a oferit şi ceva intangibil şi foarte important: Marte nu mai este un loc îndepărtat, necunoscut şi ciudat. Marte este acum vecinul nostru şi ne îndreptăm atenţia asupra lui în fiecare zi.

Mulţumesc, Spirit. Bravo, micule roboţel.

Şi vouă, celorlalţi, bravo.

Cu sinceritate,
John.

—————————————————-

http://beamartian.jpl.nasa.gov/spiritpostcards-all

La adresa de mai sus puteţi vedea cărţile poştale trimise lui Spirit de către cititori. Dap, am completat şi eu una:

Semper Fi