Jurnalul ei:

Aseară soțul meu s-a purtat foarte ciudat. Plănuisem să ieșim să luam cina la un restaurant dar eu am fost la cumpărături toată ziua cu niște prietene și am întârziat. Am crezut că o să se supere dar n-a comentat nimic. La masă conversația nu prea mergea așa că i-am sugerat să mergem undeva unde e liniște și să vorbim. A fost de acord, dar tot n-a vorbit. Când l-am întrebat ce s-a întâmplat a răspuns ”Nimic”. L-am întrebat dacă e supărat pe mine, a zis că nu e supărat, că n-are nici o legătură cu mine și să nu-mi fac griji.

În drum spre casă i-am spus că îl iubesc. A zâmbit fugar și a continuat să conducă în tăcere. Nu-mi explic de ce se poartă așa și nu-mi dau seama de ce n-a răspuns ”Și eu te iubesc, draga mea”.

Când am ajuns acasă am simțit că l-am pierdut de tot. Părea că nu vrea să mai aibă de loc de-a face cu mine. S-a uitat la TV în tăcere și a fost distant și absent toată seara. Copleșită de liniștea apăsătoare care ne înconjura, m-am hotărât să mă duc la culcare. 15 minute mai târziu a apărut și el. S-a băgat în pat dar simțeam că gândurile lui sunt în continuare în altă parte.

El a adormit; eu am plâns jumătate de noapte. Nu știu ce să fac. Sunt aproape sigură că are pe cineva. Viața mea e un dezastru.

Jurnalul lui:

Motocicleta nu pornește și nu știu de ce.