Grigore Dolghin

The world as I see it.

12-14 ore de muncă pe zi. WTF.

Nu știu ce are articolul ”Viitorul meu motor”, dar atrage spammer-ii ca muștele la miere. 90% din comentariile spam primite pe blog sunt la articolul ăla.

Să vă dau o mostră:

Apreciez foarte mult fiecare dintreinformative citit aici . Eu mai mult ca sigur se va răspândifraza despre site-ul dvs. cu oamenii. Noroc. , Apropo eu am nevoie să-ţi spun :
Sick la moarte de suflare bani pe aşa-numitele ” impotriva Forex ” , care promit ” fără pierderi ” şi sfârşesc prin a violat contul dvs. de mii de oameni ? Aflaţi secretul care a transformat în cele din urmă pe piaţa valutară în numerar propria mea maşină privată complet pe pilot automat … Indiferent de experienţa dumneavoastră , acest lucru va lucra pentru tine !
Ai putea fi în vacanţă în Bahamas , în timp ce acest serviciu unic absoarbe movile de profit în contul tău !
Verifică -l pe forextradersreview.com !

Google translate la greu. WTF. Ce-au cu articolul ăla? Mă poate lămuri cineva?

Am mai ratat o ocazie de a da colţu’.

Ca atare sigura opţiune care mi-a rămas e să aştept răbdător până în 22.22.2222 ora 22:22:22 şi să mor atunci.

Songify this

Niciun comentariu

Cred că am găsit una dintre piesele cel mai bine făcute.

Despre ce e vorba: se ia un interviu, se foloseşte Autotune şi un soft de muzică (FruityLoops, de exemplu) şi iese o piesă. Unele sunt mai slabe, altele mai bune, depinde de talent.

Probabil că aţi auzit de Sorin Ţiganu’ (băiatul ăla cu „Mi-a dat de m-a julit” şi „Ori suntem golani ori nu mai suntem?”). Un tip a făcut o piesă din interviu:

Anyway, revenind la subiect: cred că cea mai drăguţă piesă făcută aşa e una creată de băieţii de la Songify this.

Originalul e aici:


Iar rezultatul e mai jos. Mie îmi place refrenul – catchy şi foarte bine făcut:

Pagini de jurnal

6 comentarii

Jurnalul ei:

Aseară soțul meu s-a purtat foarte ciudat. Plănuisem să ieșim să luam cina la un restaurant dar eu am fost la cumpărături toată ziua cu niște prietene și am întârziat. Am crezut că o să se supere dar n-a comentat nimic. La masă conversația nu prea mergea așa că i-am sugerat să mergem undeva unde e liniște și să vorbim. A fost de acord, dar tot n-a vorbit. Când l-am întrebat ce s-a întâmplat a răspuns ”Nimic”. L-am întrebat dacă e supărat pe mine, a zis că nu e supărat, că n-are nici o legătură cu mine și să nu-mi fac griji.

În drum spre casă i-am spus că îl iubesc. A zâmbit fugar și a continuat să conducă în tăcere. Nu-mi explic de ce se poartă așa și nu-mi dau seama de ce n-a răspuns ”Și eu te iubesc, draga mea”.

Când am ajuns acasă am simțit că l-am pierdut de tot. Părea că nu vrea să mai aibă de loc de-a face cu mine. S-a uitat la TV în tăcere și a fost distant și absent toată seara. Copleșită de liniștea apăsătoare care ne înconjura, m-am hotărât să mă duc la culcare. 15 minute mai târziu a apărut și el. S-a băgat în pat dar simțeam că gândurile lui sunt în continuare în altă parte.

El a adormit; eu am plâns jumătate de noapte. Nu știu ce să fac. Sunt aproape sigură că are pe cineva. Viața mea e un dezastru.

Jurnalul lui:

Motocicleta nu pornește și nu știu de ce.