Am scris cu ceva vreme în urmă un articol despre Lucian Darie. Mărturisesc că am auzit pentru prima dată de el la Românii au talent. (Emisiunea s-a dovedit fi un fiasco până la urmă – Lucian n-a trecut de preselecţii pentru că nu au fost aleşi românii talentaţi ci cazurile sociale).

Anyway, ieri Lucian a avut un concert în Club A’live. A cântat împreună cu Paul Arva, iar mai târziu, după o pauză, singur. Timp de două ore am avut miere în urechi – Lucian este incredibil ca artist. Am ajuns pe la 8, era cam devreme şi veniseră puţini oameni. Când am intrat l-am reperat imediat pe Lucian – stătea la o masă mai în spate; m-am dus la el si l-am apelat: „Lucian!” el a făcut un gest ca şi cum s-ar fi speriat, a zâmbit şi a răspuns „Buna ziua”. „Unde ţi-e contul de Facebook?” (eram tare mandru că mă număram printre puţinii acceptaţi în listă) „L-am şters…”

Problema e, Lucian, (în cazul în care citeşti articolul ăsta) că nu-ți mai aparții ție în totalitate; nici familiei. Ne aparţii nouă tuturor şi ar fi mare mare mare păcat să te retragi în cochilia în care ai stat atâţia ani. Participarea ta la preselecţiile emisiunii a fost o şansă pentru noi, ceilalţi, să aflăm că avem o voce extraordinară şi un artist excepţional. Pentru tine este începutul unei noi vieţi (aşa cum am strigat aseară către voi – obişnuiţi-vă cu drumurile la Bucureşti, ha ha).

Să nu uiţi că ai un MARE fan. Poate cel mai mare.

Exerciţiu de imaginaţie: Johnny Răducanu la pian. Tu la chitară. Plus voce. brrr. Mă ia cu frisoane.