Luni, 25 aprilie 2011. O zi superbă, niciun nor pe cer, tocmai bună de plimbare în aer liber. Unde se poate plimba bucureșteanul care nu se duce la grătar pe malul gârlei, ca să fie asfixiat de manele și țigani burtoși?
Eu am vrut să mă duc la Muzeul Satului. Parc, verdeață și liniște. Da’ de unde. Pe site-ul Muzeului Satului scrie așa: ”24 şi 25 aprilie: închis, conform art. 134 din Codul Muncii.”
Băi frate bugetar, ce simplu îți este ție să te ascunzi în spatele unui articol din Codul Muncii (care specifică zilele nelucrătoare din an; printre ele, prima și a doua zi de Paști). Da’ ce părere ai avea tu, bugetarule puturos și dezinteresat, dacă te-ai duce la un camping sau la un hotel și ai găsi porțile ferecate și un anunț că e închis? Te-ai enerva că ai bătut drumul de pomană?
Și cum mama dracului, bugetarule nesimțit, aplici legea aia numai când vrei tu? Că și 1 Mai e trecut în lista aia, dar muzeul este deschis de 1 Mai! Deci uneori muncești, alteori îți pui palma-n kur, cum ai tu chef? Și te mai miri că nu te respectă lumea?
Eu nu eram singur; eram însoțit de doi cetățeni francezi. Ia ghici tu, bugetarule, cu ce impresie au rămas oamenii ăia despre turismul românesc. Da. Exact. Că e de kkt. Era chiar atât de greu să vă puneți cururile alea grase să lucreze într-o zi liberă și să recupereze două zile după aia?
Acum am înțeles de ce plângeți atât de tare după Codul Muncii. Știi ce-ar trebui să se întâmple, bugetarule? Să vă luați salariile DIN CE MUNCIȚI. Și să vezi muzee deschise non-stop după aia.
